Dsicutii despre nimic sau zgomotul gandurilor mele 2

Nu am mai mai incerc sa acumulez nimic...Am sa las sa treaca totul peste mine, am sa savurez fiecare secunda, fie de agonie, fie  de extaz si am sa merg mai departe....
Am sa fac ceea ce fac calugarii budisti cu mandalele...Dupa ce au depus o munca extraordinara pentru a creea complexul model al acesteia , le sterg cu mana....Caci pana la urma totul este trecator...Iar probabil ca ceea ce este important este doar acea clipa sau acele clipe pe care le savurezi stocandu-;i astfel in memorie un crampei de experienta...

Am renuntat la scris...Cuvintele au renuntat la mine.....Dar am gasit altceva...am gasit arta fractala....Aceasta a inceput sa serveasca ca mijloc de exprimare...Nu pot spune ca sunt bun sau nu pentru ca nici nu conteaza pentru mine...Ceea ce conteaza este ca am gasit un mod de a exprima inexprimabilul , ceea ce nu pot reda in cuvinte pot reda prin structura si culoare...Mai mult decat atat a crea diferite lucrari folosind fractalii este un exercitiu spiritual...In acele momente de creatie tot ceea ce ma inconjoara dispare, lasand loc doar ideii, intentiei...Fiecare modificare reprezinta un nou potential, imi permite sa descopar o noua cale de transformare a lucrarii dar in acelasi timp si a mea...Intentificandu-te cu lucrarea este imposibil altfel...De asemenea de multe ori s-a intamplat ca o modificare sa duca la distrugerea pattern-ului a structurii anterior create insa nu este nimic pierdut caci ramane experienta...Este o exprimare a libertatii toatale, neexistand constrangeri inafara de cele pe care le impun eu...

Am gasit un nou mijloc de a fi!

Zgomotul gandurilor mele sau discutii despre nimic

Sincer, nici nu mai stiu de ce scriu....Poate ca sa nu imi amorteasca degetele....Sau poate pentru ca cred ca e important sa ramana o anumita stare, sentiment, gand, traire iar cand vreau sa o pot scoate din borcanul in care a fost depozitata si sa o simt, gandesc, traiesc din nou sau sa o analizez....Desi de cele mai multe ori, cu foarte putine exceptii rezultatul este acelasi: Mi se pare ceva strain oarecum, mi se face rusine ca am putut scrie asa ceva...
Si atunci de ce sa scriu? Pentru simplul motiv ca vreau sa tec mai departe....Sa consum ceea ce trebuie consumat si sa trec la altceva ...E un fel de exorciazare....
Insa cel mai rau nu este cand nu am despre ce scrie ci atunci cand simt ca am dar cumva cuvintele fug de mine.....Este asemeni unei senzatii pe care o ai intr-o incapare in care o gramade de oameni vorbesc in acelasi timp si nu se intelege nimic...
Am citi o postare pe un un blog...Era despre locuri de munca...Si m-am regasit....
Ezit sa scriu despre asta deoarece pur si simplu nu are importanta daca scriu sau nu.....O ultima resemnare....Rau am ajuns...Sistemul a invins ...Daca chiar am inceput sa cred ca ceea ce spun nu conteaza inseamna ca....Am fost in sfarsit invins...
Sa scriu despre ce? De ce?
Sa scriu ca ma simt naspa, sa incep sa ma lamentez intr-un mod jalnic?
Sa scriu pentru altii despre situatii in care ei se regasesc probabil? Nici vorba...Pentru ca nu citeste nici naiba ce scriu aici...Ceea ce intr-un fel sincer sa fiu imi convine....
Pur si simplu nu pot intelege multe lucruri...Nu inteleg mai ales De CE? Si sunt multi/multe DE CE-uri...
Era de altfel intrebarea mea care o inebunea cel mai tare pe fosta prietena deoarece nu ii pot spune iubita....Esti ca un copil imi spunea...Numai copiii intreaba DE CE este soarele pe cer?
Dumnezeule, Oana, ce bine ca intreaba! Ce bine ca sunt copil!
Nu inteleg de ce imi spune lumea ca sunt imatur...Pentru ca imi pun intrebari?  Pentru ca nu gandesc ca si ei?!
Cel mai mult ma amuza proful ce ma conduce la doctorat....Si in general oamenii de stiinta.....Cu cata seriozitate si importanta studiaza legi ale universului si spun: X este y pentru ca rezultatele arata ca....Ca dupa cateva luni sau cativa ani sa isi dea seama ca s-au inselat..Va credeti Dumnezei (CACI DOAR EL POATE LUA IN CONSIDERARE TOTI FACTORII VAZUTI SI NEVAZUTI CARE CONTRIBUIE LA MANIFESTAREA UNUI FENOMEN) dar ma acuzati pe mine de imaturitate!
Femeile spun ca vor un barbat sensibil, care sa stie comunica cu ele, care sa le fie alaturi sa le iubeasca etc dar in momentul in care il au isi dau seama ca nu e bun deoarece ghici ce? E imatur!
Imi e scarba sa mai scriu.....

Suferintele tanarului Julien

Camera era micuta...Incapeau doar doua paturi si o masa ce servea de birou....Ahhh si mai era si un televizor inghesuit undeva intr-un capat al camerei.....Pe unul din tre paturi satea Julien si astepta ca prietenul lui Luis sa se trezeasca in sfarsit din starea de somnolenta in care il gasise cand intrase in camera....

- Deci Irenne....inceput Louis.
-Da...Va pleca....Cum a fost festivalul de la Brasov?

Intrebarea ramase cateva clipe in aer, timp in care Louis isi privi cu atentie prietenul si sorbi o gura de ceai din cana...Era fierbinte si gustul ii stimula gandirea...Spre deosebire de Julien el putea sa faca abstractie de sentimente si sa fie un pic mai rational...Oricum ceea ce vedea el la bunul sau prieten era ceva nou si nu ii placea deloc...

-A fost bine....
-Bineinteles ca te-ai cuplat cu cineva....
-Bineinteles....

Rasetele rasunara in micuta incapere...Al lui Louis era vesel lipsit de griji in schimb al lui Julien era navalnic pornea de undeva din adancurile sufletului lui insa nu era deloc voios....Era intr-un fel cel putin pentru Louis care isi cunostea prietenul suficient de bine, gaunos, amar....Rasetele se oprira intr-un final si dupa ce mai sorbi o gura de ceai il intreba ingrijorat:

-Ce s-a intamplat Julien? Ma ingrijorezi sincer sa fiu...Nu stiu inca de ce dar mi se pare ca te-ai schimbat...

Julien nu raspunse insa pe fata lui se afisa o caricatura a unui zambet ce aducea mai degraba cu un rictus...Statea cu ochii pironiti undeva in gol in fata lui si parca zambetul acela era insotit de un hohot stapanit din interior....

- Da....raspune intr-un tarziu.
- Hai sa presupunem , just for the sake of our discussion my dear friend ca esti in fata cu palma ta stanga iar in dreapta ti o lama de barbierit....Nu , nu te speria inca, asculta ceea ce vreau sa spun pana la capat....Printr-un mod pervers doresti sa vezi daca poti rezista durerii provocate de curgerea lenta a lamei prin carnea palmei...Sa vezi sangele tasnind....Este un mod de a demonstra ca esti viu si uman cat se poate de elocvent, nu crezi?Pentru ca altfel iti dai seama ca atata timp ai fost si de fapt inca esti cu o mica exceptie doar un cadavru ambulant...Sforile sunt trase de oricine altcineva decat de tine si tu joci un macabru dans al mortii prin negare si uitare de sine...Ai fi in stare sa suporti durerea sau ti-ai retrage mana imediat dupa ce ai inceput crestatura???
- Nu cred ca imi place unde se indreapta conversatia si sincer sa fiu incepi sa imi faci teama.....Te rog frumos, ca si prieten, inceteaza cu prostiile acestea....
- Oh come on, credeam ca vei intelege doar ca totul a fost doar o metafora....Ahhhhh, mai mult sau mai putin... adauga dupa un scurt timp...Louis avu impresia ca aude din nou acel hohot infundat....
- Irenne....?
- Tu ce crezi amice? O iubesc...De fapt nici nu stiu de unde sa incep si cum sa iti explic relatia noastra pentru nu poat fi explicata si inteleasa cuiva/de cineva din exterior...Tot ce pot sa spun....Se intrerupse....Se uita la Louis si ii intalnii privirea.....Zambii..
- Hai nu fi ingrijorat..Nu e nimic care sa nu treaca....Totusi ai face-o?
Louis se decise sa intre in jocul prietenului sau care era evident in suferinta...Singura modalitate de a-l ajuta cu riscul de a intra pe un teritoriu cu totul si cu totul necunoscut lui, plin de capcane ce puteau sa il raneasca pe Julien decat sa ii faca bine, era sa accepte ceea ce ii propuse intr-un mod original si tipic Julien...
Cantarii astfel intrebarea , se lasa pe spate pe scaun si il privii direct in ochi...
- Nu, nu cred...Ma poti socotii intr-un fel las dar instinctul de autoconservare imi spune sa imi retrag imediat mana....
- EXACT PRIETENE DRAG! EXACT ASTA AM FACUT SI EU! exclama oarecum cu entuziasm Julien...
- Imi e teama ca nu te inteleg chiar foarte bine...Ce naiba vrei sa spui? Din cimiliturile tale nu inteleg mai nimic!
- Irenne nu este doar o femeie Louis....Nu este doar cineva pe care cunosti si atat...Este acea persoana pe care daca o cunosti stii ca ea este jumatatea ta..Este ceea ce te completeaza pe tine iar daca ajungi sa o iubesti, ceea ce este inevitabil de altfel, va fi pentru totdeauna....Legatura creata crezi ca nu poate fi rupta de nimeni si nimic....
- Julien stii ca asa ceva....
- Am cunoscut-o Louis!Am iubit-o!Am pipait-o, am sarutat-o, i-am simtit gustul sarat al pielii si mirosul ei patruzandu-mi narile asa ca nu imi spune ca nu este reala!Vrei Sa iti spun ca fara nici un motiv anume doar datorita unei stari de febrilitate puneam mana pe telefon si la miez de noapte si o sunam iar primele cuvinte erau ce s-a intamplat?Iar ea imi raspundea ca s-a certat cu mama ei?Hmm? Ce zici de asta?Vrei sa iti spun alta?O durea stomacul iar eu am inchis ochii zicand o rugaciune catre Dumnezeu sa ii treaca durerea iar cand i-am deschis i-a deschis si ea spunandu-mi fara sa ii zic nimic ,,Multumesc Julien ma simt mai bine!"!Da, da, da nu te uita asa la mine....
Tonul lui julien era deja ridicat..Ca de obicei cand incepea sa vorbeasca cu pasiune despre ceva nu mai tinea cont de tonul pe care spune ceea ce spunea nici de ceea ce il inconjoara uita de tot mai putin de povestea ce vroia sa o spuna...Povestea adevarata cum ii placea lui sa ii zica...Uneori, si la fel si acum saliva i se scurgea sau improsca...Ochii lui ardeau...Dar nu focul acela viu al pasiuni anima ochii bunului sau prieten ci si o umbra...Intunecata, rece, amenintatoare....O putea vedea trecand rapid, ca si cum nici nu ar fi fost, un val peste fata...
- A ajuns sa imi spuna ingerul ei pazitor sau the keeper of my soul....Am iubit-o Louis!
- Ce legatura are asta cu la....
Privirea ce o primi il reduse la tacere...Era durere...Durere ce nu o mai vazuse pana atunci la Julien si nici nu se astepta sa o vada....Era o privire salbatica ca si a unui animal in agonie, furia neputintei ce il face sa se zbata incercand sa scape de soarta sa , frustrarea, durererea, neacceptarea si ceva ce un animal nu simte....URA.
- A plecat Louis...Tonul ii era ragusit , sugrumat...M-a lasat, m-a aruncat...Inceput sa rada hohotit...Stii ce se intampla in momentul in care te trezesti brusc fara o jumatate de-a ta? Fara nici un pic de anestezie cineva ia o drujba si incepe sa taie de la umar?Ohhhhhhh si asta e doar durere fizica dragul meu! Dar in momentul in care dispare acea jumatate care intregeste spiritul tau......
- Dar s-a intors....
Un ras sacadat izbucnii din pieptul lui Julien....Era un ras trist, iscat din durere ce trada perioada lunga in care a avut timp sa dospeasca pana acum cand iesea la suprafata....Era rasul ce e starnit de ironia unei sorti, este rasul ce pretinde o doza de masochism si a unui simt pervers al umorului, este pumnul ridicat de cel ce a cazut in genunchi catre cer strigand sfidarea...
- OOOOHHHHHH DA, s-a intors...Ca sa ce???????? To reclaim the person that I was six years ago????? The person she left?!?!?!?!?!?!?!?Are tupeul acesta de a apare acum, dupa sase ani de zile in care nu am stiut absolut nimic de ea si sa pretinda ca are nevoie de acel Julien pe care la cunoscut acum sase ani de zile dupa ce a plecat??????
Vocea i se ineca....Simtea durerea cum i se ridica in gat si ii taie respiratia....
- Imi spune ca nu mai e in stare sa ma simta!NORMAL! CREDEA CA AM SA PASTREZ LEGATURA??? CONEXIUNEA CE NE LEGA PE NOI DOI TELEPATIC?Credea ca am sa accept luni intregi de suferinta in care nu vroiam nici sa beau, nici sa mananc, nu aveam nevoie de nimic...Simteam doar golul si durerea.....De asta vorbeam!!! Instinctul de autoconservare...Nu am fost in stare sa tai pana la capat...
Louis asculta cu atentie iar Julien putea sa vada poate pentru prima data la Louis seriozitatea sau mai bine spus gravitatea...Daca el era pana acum cel care tot timpul facea glume, era ironic, ii placea mai degraba sa amuze decat sa poarte o conversatie serioasa, ceea ce auzea acum il si ingrijora si il si inttrista in acelasi timp..
- Macar daca m-ar fi lasat pentru cu totul altcineva decat Eduard.... Dar m-a lasat Louis pentru cineva cu care ea stia foarte bine ca nu are absolut nimic in comun.....In momentul in care mi-am dat seama ca jumatate din mine nu mai exista inainte de a simtii durerea a fost confuzia....Nu intelegeam ce s-a intamplat....A plecat din cauza ca am spus ca o iubesc? Imi spune ca nu am facut nimic....Ce era sa fac???Era doar evident ca de ceea ce avem noi parte putea sa reprezinte dragostea perfecta....Puteam fi un cuplu perfect...Im masura in care perfectiunea exista pe taramul acesta...
- Relatia a fost neconsumata vad....Cel putin pentru tine, Julien.....
- Da, asa este.....De aceea m-am hotarat cand m-a recontactat sa fac sex cu ea....Macar asa voi stii: Ori ma voi folosii de ea si relatia se va consuma doarece mi-am satisfacut o dorinta ori ma voi indragostii si mai mult de ea.....
- Si tu ce credeai ca se va intampla? intreba zambind Louis.
- Nu stiu, de aceea am incercat....E adevarat ca imi era teama ca ma voi indragosti si mai tare de ea...Trebuia sa o fac Louis...Timp de sase ani de zile cand am fost despartiti am incercat sa am relatii insa nici una absolut nic una nu se compara cu ea....Phhhh, ce absurditate! Sa incerc sa gasesc o a doua Irenne!In comparatie cu ea toate mi se pareau insipide, inodore si incolore...Uneori nici macar nu ma interesa cum aratau...Important era sa incerc sa gasesc o proteza....
Louis nu spuse nimic...Se gandea...Ramasera cateva clipe in tacere si amandoi erau adanciti in propriele ganduri....
- Julien, adevarul este ca niciodata nu am vazut atata suferinta la tine...Sincer...De fapt ceea ce simt la tine este mai mult un amestec...
- Furie, neputinta, frustrare ....continua Julien
-Da.....Toate acestea....Louis suspina....
-Dupa parerea mea, petru aceasta ai venit aici, ca sa imi cer sfatul, nu-i asa, ai doua posibilitati....Fie faci ceea ce iti dicteaza inima, fie ceea ce iti dicteaza ego-ul....
- Sa fac ceea ce imi dicteaza inima?? Inima mea Louis imi este otravita.....Am fost parasit Louis...My AnamCara left me...She broke me.....
- Asta este ceea ce iti spune egoul Julien....Te rog asculta-ma...Nu apuca pe aceasta cala a urii deoarece ea te va distruge...Esti mult prea sensibil sa actionezi cu nepasare....Eu pot face asta insa tu nu caci daca o vei face sufletul tau va fi rupt in mii de bucatele....Nu crezi ca ar fi pacat?
- Nu pot accepta Louis...Pur si simplu nu pot sa accept ceea ce s-a intamplat acum sase ani....Acum intr-un final mi-am dat seama.... S-a terminat....In momentul in care ea a luat acea decizie de a se marita cu Eduard totul s-a terminat.....
- Si ce ar fi fi daca ti-a spune ca s-ar putea de fapt sa fugi? Fugi de responsabilitatea de a ierta! Nu oricine poate Ierta!
- Nu pot ierta ce nu inteleg! Nu pot ierta minciuna!
_Si totusi la ce te asteptaihmmmm? Vroiai sa vina sa iti cada in brate si a doua zi sa inaintati in fata altarului???- -
- NU! Ceea ce vroiam este sa imi arate ca ma iubeste! Nu lasi pur si simplu pe cineva cu care ai avut o legatura atat de stransa! PUR SI SIMPLU NU IL LASI! NICIODATA!!!!! MA INTELEGI???? NICIODATA!!!!!!!NU IL MINTI! NU IL IGNORI ! NU SPUI CA IL IUBESTI DAR TU DE FAPT NU FACI NIMIC CARE SA II ARATE ASTA BA DIN CONTRA: PLECI!! Si pleci fara sa il iei de mina si sa ii spui hai cu mine...Pleci spunand te parasesc dar te voi iubii mereu..>CE PORCARIE E ASTA???????? Cand iti este amputata acea parte care a inceput sa devina ceva din tine nu mai esti intreg...Ma intelegi???? Nu mai sunt intreg!!!!!! NU POT IERTA ASA CEVA SI NU VREAU SA IERT!!!!!!!Nu poti ierta o persoana ce face asa ceva...
-Atunci nu te vei putea vindeca niciodata Julien....Louis dadu din cap cu tristete si vorbele erau soptite....Atunci nu te vei putea vindeca niciodata...
I want to morn Louis....I did not morn because I .... did not even realise what happend....I allways had a hope...Until now...Because she will leave again and I know do not ask me how I know she will not come back....She and I tought we are the perfect match we will not be together because she doesnt love me.....She will find a husband there and she will marry him......

Seful sau patronul de Romania I

In urma unor evenimente din zilele trecute si nu numai m-am decis sa scriu acest mic articol despre ceea ce mie imi place sa numesc seful de Romania.....
As incepe prin a explica ce inseamna acest sef.....Sefu' sau sefule este un apelativ folosit de obicei de angajatii fara prea multe studii sau poate cu prea multe studii (in ultimul caz e o forma de protectie sau persiflare)in conversatia cu superiorul ierarhic la locul de munca...Acest apelativ sau mai degraba aceasta entitate cu toate atributele ei a luat nastere (parere personala)in epoca primitiva cand au inceput sa apara primele organizari sociale....Atunci seful era cel care avea muschii cel mai bine dezvoltati, stia sa raga (pe urma cand a invatat sa vorbeasca a inceput sa urle) cel mai puternic si avea cel mai mare , gros si rezistent ciomag dintre toti...Un specimen exemplar de Neanderthalian ce mai....Din pacate cu toate ca societatea a evoluat iar prototipul sefului a suferit o puternica si profunda modificare in societatile vestice, in unele regimuri politice cum ar fi cel comunist, acesta a ramas aproape la fel...Si nici nu este de mirare daca ne gandim ca au fost promovate in posturi de conducere niste persoane care nu aveau competentele necesare...Cel mai bun exemplu este Ceauseasca care desii avea titlul de doctor docent parca in chimie habar nu avea cum se pronunta corect denumirea bioxidului de carbon....
Astfel in multe firme in loc sa avem parte de unul sau mai multi conducatori care sa stie sa gestioneze sarcinile ce ii revin prin calitatea sa, care sa stie sa stea de vorba cu angajatii si sa ii motiveze, care sa stie ca pana la urma el este nimic fara munca celor ce ii sunt subordonati, avem parte de cu totul altceva....Avem parte de un copil care intr-o zi cand era mic a fost la servici la tatal sau care ocupa o pozitie de conducere l-a vazut urland si zbierand , adresand injective angajatilor...Mirat copilul l-a intrebat de ce vorbeste asa cu angajatul iar tatal ii raspunse Pai eu sunt seful lui mama masii de treaba tre' sa faca cum zic io nu cum vrea el...Copilul a zambit si a spus: Cand voi fi mare si eu vreau sa fiu sef!

Prin urmare nu ar trebui sa ne suprinda daca seful nostru ne trimite la plimbare sau chiar ne da afara din birou cand intram pentru a ne interesa de probleme ce ne priveste direct pe noi ca si angajat sau chiar firma, nu trebuie sa ne miram ca incepe sa urle in momentul in care nu am facut ceva anume in motive cat se poate de obiective si care nu erau dependente de noi, nu trebuie sa ne mire cand noi suntem cei de vina chiar daca nu e asa , nu trebuie sa ne mire ca uneori da dovada de un dezinteres cras fara sa se gandeasca ca are numai de pierdut, nu trebuie sa ne mire atat si atatea lucruri pentru un simplu fapt.....EL ESTE SEFUL!

Te caut

Iarta-mi imbratisarea ce te sugruma

Iarta-mi sarutul ce plange

Strigand numele tau....

Te caut suflet al meu,

Te caut in pustie

Si inima imi urla dupa tine

Zgomotul gandurilor mele

Nu am fost niciodata mester in cuvinte....Probabil asta este una dintre calitatile ce certifica calitatea mea de inginer....Desii cateodata cand sunt la marginea asemeni unui abis dintra somn si trezie acolo cand ajungi imediat ce fie te culci fie te trezesti,melodii frumoase sau versuri imi trec prin minte...Uneori se intamppla sa imi amintesc franturi chiar cand devin constient si incerc sa imi explic constructia lor.....Dar niciodata nu reusesc....De altfel dupa cum spune si titlul blogului meu intentia mea nu este de a scrie neaparat despre ceva anume ci mai degraba se doreste un exercitiu a concretului de materializare a anumitor trairi ganduri sentimente....Nu scriu pentru cineva anume ci doar pentru mine chiar daca cineva citind ce scriu are impresia ca ma adresez lui....De fapt eu ma adresez mie insumi....E un dialog intre I si Myself...
Cum este posibil de altfel sa scrii despre ceva ce nu poate fi transmis in cuvinte? A devenit deja o obsesie pentru mine.....Deja sunt convins ca pentru a intelege un anumit mesaj, pentru a primii 100% din cantitatea informationala transmisa trebuie sa iti modifici starea de constiinta adica modul de perceperea a realitatii inconjuratoare...
Imi este clar ca nu sunt un scriitor...Cu toate ca as fi vrut sa fiu....Cineva spunea ca atata timp cat vrei sa transmiti ceva si crezi ca merita sa fie transmis nu conteaza cum scrii ci doar ceea ce vrei sa transmiti....
As vrea azi cred sa transmit ca EA s-a intors.....Nu imi vine sa cred inca cu atat mai mult cu cat totul s-a intamplat intr-un mod atat de neasteptat...

EA acum imidau seama ca este mult mai mult decat a insemnat pentru mine l-a un moment dat....Incetul cu incetul incep sa redescopar o alta lume , misterioasa tentanta, si seducatoare...Este femeia din EA...Poate ca tot ceea ce am lasat in urma nu mai are nici o importanta.....

Doua zile

iata-ma din nou in fata unei pagini goale deschisa parca la intamplare cu intentia de a o umple cu ceva din varii motive.....De fapt azi vroiam sa vorbesc despre trecut...Ceea ce s-a intamplat in zilele trecute mi-au adus din nou in memorie doua stari ce le-am trait mai demult...Una pe care o numeam ,,frigul" si o alta pe care nu o pot materializa in cuvinte deoarece mi-a aparut in vis....

Ieri stateam de vorba cu un amic intr-un amfiteatru in aer liber din cadrul facultatii unde lucrez ca doctorand...O domnisoara care sosise si ea nu de mult timp se apropie de noi si ne intreba daca nu cumva avem un foc....Am scos bricheta din buzunar si galant i-am aprins tigara....Nu pot spune ca mi-a atras atentia in mod deosebit prin fizicul ei...De fapt nu imi spunea aproape nimic...Era...draguta.. Ea s-a retras la o alta masa si noi ne-am continuat povestiile...In timp ce povesteam cu amicul meu aveam impresia ca si domnisoara era atenta la ceea ce vorbeam....La un moment dat se apropie de noi si ne roaga sa ii scuzam tupeul dar ar putea sa stea si ea impreuna cu noi....Eu i-am raspuns va rog....Ea imi da o replica ce sincer sa fiu m-a blocat pe moment deoarece nu stiam daca glumeste sau vorbeste serios: ,,Arat eu atat de batrana?"...Am avut noroc cu amicul meu care a ras si a spus ca doar vroiam sa fiu politicos ceea ce era perfect adevarat...Prin urmare domnisoara sa alaturat noua si mai mult decat atat a intins mana catre amicul meu in smen de salut si s-a prezentat...Briena....Ce nume interesant ma gandeam eu....Poate e de origine celta....Cand a dat noroc cu mine si dupa ce m-am prezentat afisand un zambet retinut am intrebat-o daca nu cumva numele ei e de origine celta....Ea mi-a raspuns ca da am ghicit si ca vine de la un erou irlandez pe care il chema Brian....Incepuse deja sa imi starneasca interesul...Rareori dau peste cineva care se comporta cu atata naturalete si care are un dezvoltat simt al umorului...Cel putin asa intuiam eu ( s-a adeverit )...Dupa ce termina de explicat originea etimologica a numelui imi spune ca m-a tot vazut prin facultate.....Hmmmm imi spun eu...Deci i-am atras atentia prin ceva din moment ce ma tine minte...Hai sa vedem ce se ascunde aici...Am stat de vorba cu ea cam 45 de minute...Chestii marunte cum e si normal cu o persoana pe care de abia ai cunoscut-o insa am reusit sa aflu ca o pasioneaza mitologia celta...Mi s-au aprins beculetele in momentul acela...De fapt atunci am inceput sa fiu interesat de persoana ei...La sfarsitul conversatiei i-am lasat id-ul de messanger in ideea de a face schimb de carti in format pdf...Seara am intrat pe mess pentru a vedea daca m-a adaugat....Surpriza a fost destul de mare pentru mine...Intradevar ma adaugase...Nu ma asteptat sa ma adauge sau cel putin nu asa de repede....Credeam ca va astepta cam vre-o doua zile ...Se pare ca era intradevar interesanta sa vorbeasca cu mine....Am salutat-o si astfel am inceput o conversatie ce a tinut cam vre-o doua ore....In timpul acesta am simtit senzatia pe care am numit-o frigul....Simteam o stare de febra interioara simteam ca o cunosc de mai mult timp simteam ca ma voi indragostii de ea sau poate doar de mintea ei simteam ca este undeva foarte aproape de spiritul meu si ca candva poate chiar ne-am cunoscut.....Imi aducea aminte de posibilitatile nenumarate ce le ridicau cuvintele uneori rostite la intamplare o conexiune intre doua suflete ce se asemanau....Imi amintea de....EA...Era de fapt o senzatie ce ma incercat de fiecare data cand vorbeam cu EA...Nu existau bariere nici lingvistice nici sentimentale...Cuvintele erau unori de prisos sau doar un mijloc un catalizator pentru un alt tip de comunicare in care mesajul este perceput si interpretat cu intreaga fiinta...Era ceva puternic, adanc ascuns in mine...Sau poate doar dorinta de a comunica asa cum imi doresc eu cu cineva...Imi este dor sa gasesc pe cineva care sa ma vada asa cum sunt eu...