In liceu am scris o mica povestioara...Era prima data si cred ca si ultima cand povestea se scria pe a insasi...Mana imi alerga pe foaia de hartie si cuvintele nu se mai fortau sa evadeze din launtrul meu...Iata o varianta care mi-o aduc aminte:
A fost odata ca niciodata o familie de iepuri formata din mama iepuroaica si copilasul, pe care il chema Julien.
Intr-o zi, pe cand se plimba prin padure, Julien vazu un leu sarind asupra unei caprioare, muscand-o de gat, ucigand-o.Speriat a fugit, insa la un moment dat curiozitatea i-a invins frica si s-a intors...Vroia sa vada ce se intampla...Astfel il vazu pe leu cum sare asupra altei caprioare pe care la fel ca si precedenta a omorat-o.
Seara cand a ajuns acasa, i-a povestit mamei ce a vazut si a intrebat-o:
- Mama, de ce leul a sarit asupra celei de a doua caprioare desi era satul?
Mama nu i-a raspuns...A zambit amar si o singura lacrima i sa prelins din ochiul drept.
A doua zi, Julien se juca impreuna cu prietenul lui cel mai bun, Henri.Jucandu-se nu au bagat de seama ca un tigru le dadea tarcoale...La un moment dat, tigrul a sarit asupra lui Henri, l-a omorat, l-a sfartecat cu ghearele insa nu l-a mancat...
Julien a reusit sa scape..
Cand a ajuns acasa, i-a povestit mamei speriate de petele de sange de pe blana lui alba ca laptele de altfel, ceea ce s-a intamplat, dupa care a intrebat-o:
- Mama, de ce tigrul a sarit asupra lui Henri care era lipsit de aparare, l-a omorat, l-a sfartecat cu ghearele insa nu l-a mancat?
Mama nu a raspuns....A zambit doar amar si o singura acrima i s-a scurs din ochiul drept...
A treia zi, Julien se intalni cu un lup...neavand cu cine se juca, l-a provocat la joaca insa lupul era flamand.In acea seara Julien nu s-a mai intors acasa....Mama lui a pornit sa il caute, iar cand l-a gasit a observat ranile profunde de pe corpul copilasului ei....Julien era pe moarte, dar a apucat sa o intrebe:
- Mama de ce nu ne putem apara de cei puternici?
A rasuflat slab, a inchis ochii si si-a dat duhul.Mama i-a luat trupul inert in brate si a inceput sa planga....Lacrimile izvorau siroaie, netinand cont de zagazurile de mai inainte...Avea insa totusi o mangaiere: Copilasul ei era acum departe de orice intrebari a caror raspuns avea un gust amar, era o mica stea pe cer, pe care ea intotdeauna o va vedea.
marți, 24 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
La o pizzerie
Ieri seara m-am hotarat sa il sun pe Vlad, un prieten din facultate...Nu ma asteptam sa imi raspunde deoarece ma gandeam ca e inca la servici in ciuda orei...Cu toate acestea a raspuns si chiar a acceptat invitatia mea de a iesii la o bere...Era un singur impediment: Desi era ora opt seara nici unul dintre noi nu mancase nimic de dimineata si eram foarte obositi.Asa ca am hotarat sa mergem la o pizzerie din apropierea caminului studentesc.
Ne-am asezat la masa si dupa 7 minute a aparut o chelnerita cu meniurile.Nu mai era nimeni in restaurant si ne intrebam deja de ce a dureaza atat pana sa isi faca aparitia...Prima bulina neagra.
-Scuzati-ma va rog, aveti si altceva inafara de pizza? intreba Vlad...
-Da, mancare! replica chelnerita...
Mi-am dus discret mana la gura prefacandu-ma ca tusesc ca sa imi inabus un raset...Hmmm aflu lucruri noi, ma gandeam eu.Pizza nu este un fel de mancare....
Au mai trecut douazeci de minute pana sa vina sa ne ia comanda ceea ce a fost bine intr-un fel deoarece cu toate ca eram lihniti nici eu nici Vlad nu ne puteam hotara ce sa mancam atat datorita multitudinii felurilor de mancare cat si a preturilor relativ piparate.Intr-un final ne-am decis....
- Cu ce va pot servi?
- As dori niste spaghete vongole (spaghete cu scoici) si o sticla de Redd's va rog! spusei eu.
- Iar eu o portie de piept de pui cu cartofi taranesti si o sticla de Perroni va rog frumos.
Au mai trecut douazeci de minute...A doua bulina neagra.
Vlad deja incepea sa se irite,iar cand a tecut chelnerita pe langa el a intrebat-o:
- Scuzati-ma va rog, mai dureaza pana vine mancarea? Ne este foarte foame...
- Mai dureaza inca, din cauza vongolelor ....sosii raspunsul.
Dupa inca 20 de minute ni s-a servit ceea ce am comandat....Asta in cazul prietenul meu..Adica eu am primit niste spaghete delicioase dar nu gaseam nicicum scoicile...Am inceput sa mananc...Imi era foame, nu sunt o persoana careia ii place sa faca scandal si nici nu aveam chef de discutii...Totusi misterul disparitiei scoicilor ma obseda asa ca am profitat la o moment dat de ocazie si am intrebat-o pe chelnerita:
-Scuzati-ma va rog frumos, nu vreau sa fiu impertinent dar din cate stiu eu spaghetele vongole sunt spaghete cu scoici, nu e asa?
Intrebarea mea a fost insotita de cel mai frumos zambet pe care stiu sa il afisez...Dupa cum spuneam nu vroiam sa provoc discutii si ma simteam penibil...
- Da, asa este...
- Dar mai iertati va rog, atunci unde sunt scoicile?
- Stiti, nu am avut scoici si ca sa nu va refuzam v-am adus acest fel de mancare!
Am ramas........Orice replica o consideram de prisos...Sau mai bine spus eram intr-o stare de soc...Oare cate buline negre sa pun aici?
Oricum era deja prea tarziu...O buna parte din mancare se afla deja in stomacul meu, asa ca am continuat sa mananc cu speranta ca totusi voi platii un pret mai mic...
Intr-un final, am cerut socoteala...pe bon inafara de ce am baut si a mancat Vlad era trecut Cordon Bleu - 12 lei...Am inceput sa ma inrosesc la fata si asemenea unui personaj din desene animate sa imi iasa fum pe nas, urechi, si gura....Ma duc la chelnerita....Nu mai aveam chef de politeturi si cred ca motivele sunt evidente, cu toate acestea am intrebat-o spus pe un ton calm:
- Imi spuneti va rog de ce scrie aici Cordon Bleu din moment ce nu asta este ceea ce am consumat?
- Pai stiti ca nu mi s-a acceptat codul pentru ce ati consumat dumneavoastra asa ca am introdus Cordon Bleu...
Seninatatea vocii ei m-a iritat si mai tare....
- Nu doresc sa provoc scandal, dar am asteptat 10 minute pana ati hotarat sa ne luati comanda desi localul este gol....Dupa ce ne-ati adus meniurile am mai asteptat inca douazeci de minute si v-am intrebat daca mai dureaza pana ne serviti mancare si dumeavoastra mi-ati spus ca da, mai dureaza DIN CAUZA SCOICILOR !!!!Fara sa ma intrebati mi-ati servit altceva adica niste spaghete simple cu putin ulei, usturoi si niste marar presarat si colac peste pupaza imi spuneti practica prin aceasta hartie ca eu am consumat Cordon Bleu!!!!!
Foarte senina domnisoaraa deschis un meniu si mi-a aratat ca pretul de la Cordon Bleu este acelasi cu cel al spaghetelor cu scoici...
-Nu intelegeti ca nu aceasta .....Ma rog in fine....
Nu mai vroiam sa continui...Eram obosit, eram nervos, ma simteam penibil ca ma aflu intr-o astfel de situatie, ma aflam in fata unei plante cu aspect uman.
Vlad insa nu a renuntat:
- Domnita, stimabilul meu prieten, nu a consumat spaghete vongole ci NISTE SIMPLE SPAGHETE CONDIMENTATE!!!!!Cat costa mancarea ce a consumat-o???????
- 12 lei! raspunse senina ca si pana atunci chelnerita cu aspect uman, aratad cu degetul pretul trecut in dreptul spaghetelor vongoleze.
- Vlad, hai ca....nu are nici un rost!!!Oricum e prea tarziu, deoarece am consumat ceea ce mi s-a adus...
Am scos banii si i-am pus pe masa.
- Iar in ceea ce va priveste domnisoara, dati-mi voie sa va dau un sfat...Recunosc ca este vina mea ca nu v-am spus de la bun inceput ca ceea ce mi-ati adus nu este ceea ce am cerut dar daca doriti ca aceste local sa nu fie la fel de gol cum este acum, data viitoare cand nu mai aveti ceea ce cere clientul, spuneti-i cu indrazneala ca nu aveti...Atata tot...Credeti-ma ca nu va va da in cap!...Eu unul si cred ca vorbesc si pentru prietenul meu nu voi mai trece pragul...
Sarutmainile!
Am zambit trist-amar si am iesit pe usa afara.
Ne-am asezat la masa si dupa 7 minute a aparut o chelnerita cu meniurile.Nu mai era nimeni in restaurant si ne intrebam deja de ce a dureaza atat pana sa isi faca aparitia...Prima bulina neagra.
-Scuzati-ma va rog, aveti si altceva inafara de pizza? intreba Vlad...
-Da, mancare! replica chelnerita...
Mi-am dus discret mana la gura prefacandu-ma ca tusesc ca sa imi inabus un raset...Hmmm aflu lucruri noi, ma gandeam eu.Pizza nu este un fel de mancare....
Au mai trecut douazeci de minute pana sa vina sa ne ia comanda ceea ce a fost bine intr-un fel deoarece cu toate ca eram lihniti nici eu nici Vlad nu ne puteam hotara ce sa mancam atat datorita multitudinii felurilor de mancare cat si a preturilor relativ piparate.Intr-un final ne-am decis....
- Cu ce va pot servi?
- As dori niste spaghete vongole (spaghete cu scoici) si o sticla de Redd's va rog! spusei eu.
- Iar eu o portie de piept de pui cu cartofi taranesti si o sticla de Perroni va rog frumos.
Au mai trecut douazeci de minute...A doua bulina neagra.
Vlad deja incepea sa se irite,iar cand a tecut chelnerita pe langa el a intrebat-o:
- Scuzati-ma va rog, mai dureaza pana vine mancarea? Ne este foarte foame...
- Mai dureaza inca, din cauza vongolelor ....sosii raspunsul.
Dupa inca 20 de minute ni s-a servit ceea ce am comandat....Asta in cazul prietenul meu..Adica eu am primit niste spaghete delicioase dar nu gaseam nicicum scoicile...Am inceput sa mananc...Imi era foame, nu sunt o persoana careia ii place sa faca scandal si nici nu aveam chef de discutii...Totusi misterul disparitiei scoicilor ma obseda asa ca am profitat la o moment dat de ocazie si am intrebat-o pe chelnerita:
-Scuzati-ma va rog frumos, nu vreau sa fiu impertinent dar din cate stiu eu spaghetele vongole sunt spaghete cu scoici, nu e asa?
Intrebarea mea a fost insotita de cel mai frumos zambet pe care stiu sa il afisez...Dupa cum spuneam nu vroiam sa provoc discutii si ma simteam penibil...
- Da, asa este...
- Dar mai iertati va rog, atunci unde sunt scoicile?
- Stiti, nu am avut scoici si ca sa nu va refuzam v-am adus acest fel de mancare!
Am ramas........Orice replica o consideram de prisos...Sau mai bine spus eram intr-o stare de soc...Oare cate buline negre sa pun aici?
Oricum era deja prea tarziu...O buna parte din mancare se afla deja in stomacul meu, asa ca am continuat sa mananc cu speranta ca totusi voi platii un pret mai mic...
Intr-un final, am cerut socoteala...pe bon inafara de ce am baut si a mancat Vlad era trecut Cordon Bleu - 12 lei...Am inceput sa ma inrosesc la fata si asemenea unui personaj din desene animate sa imi iasa fum pe nas, urechi, si gura....Ma duc la chelnerita....Nu mai aveam chef de politeturi si cred ca motivele sunt evidente, cu toate acestea am intrebat-o spus pe un ton calm:
- Imi spuneti va rog de ce scrie aici Cordon Bleu din moment ce nu asta este ceea ce am consumat?
- Pai stiti ca nu mi s-a acceptat codul pentru ce ati consumat dumneavoastra asa ca am introdus Cordon Bleu...
Seninatatea vocii ei m-a iritat si mai tare....
- Nu doresc sa provoc scandal, dar am asteptat 10 minute pana ati hotarat sa ne luati comanda desi localul este gol....Dupa ce ne-ati adus meniurile am mai asteptat inca douazeci de minute si v-am intrebat daca mai dureaza pana ne serviti mancare si dumeavoastra mi-ati spus ca da, mai dureaza DIN CAUZA SCOICILOR !!!!Fara sa ma intrebati mi-ati servit altceva adica niste spaghete simple cu putin ulei, usturoi si niste marar presarat si colac peste pupaza imi spuneti practica prin aceasta hartie ca eu am consumat Cordon Bleu!!!!!
Foarte senina domnisoaraa deschis un meniu si mi-a aratat ca pretul de la Cordon Bleu este acelasi cu cel al spaghetelor cu scoici...
-Nu intelegeti ca nu aceasta .....Ma rog in fine....
Nu mai vroiam sa continui...Eram obosit, eram nervos, ma simteam penibil ca ma aflu intr-o astfel de situatie, ma aflam in fata unei plante cu aspect uman.
Vlad insa nu a renuntat:
- Domnita, stimabilul meu prieten, nu a consumat spaghete vongole ci NISTE SIMPLE SPAGHETE CONDIMENTATE!!!!!Cat costa mancarea ce a consumat-o???????
- 12 lei! raspunse senina ca si pana atunci chelnerita cu aspect uman, aratad cu degetul pretul trecut in dreptul spaghetelor vongoleze.
- Vlad, hai ca....nu are nici un rost!!!Oricum e prea tarziu, deoarece am consumat ceea ce mi s-a adus...
Am scos banii si i-am pus pe masa.
- Iar in ceea ce va priveste domnisoara, dati-mi voie sa va dau un sfat...Recunosc ca este vina mea ca nu v-am spus de la bun inceput ca ceea ce mi-ati adus nu este ceea ce am cerut dar daca doriti ca aceste local sa nu fie la fel de gol cum este acum, data viitoare cand nu mai aveti ceea ce cere clientul, spuneti-i cu indrazneala ca nu aveti...Atata tot...Credeti-ma ca nu va va da in cap!...Eu unul si cred ca vorbesc si pentru prietenul meu nu voi mai trece pragul...
Sarutmainile!
Am zambit trist-amar si am iesit pe usa afara.
miercuri, 18 februarie 2009
De ce iubesc Romania
Eu am fost plecat in Germania pentru o bucata de vreme insa de mai bine de trei ani sunt in tara.De ce m-am intors?
Multe persoane mi-au pus aceasta intrebare si cu toate ca nu toate au inteles raspunsul meu, la toti am spus acelasi lucru: M-am intors in tara deoarece o iubesc.Aceasta iubire este strans legata de o datorie fata de cei din familia mea si nu numai, care au suferit in inchisorile comuniste de la Sighet, Jilava, Aiud…Aceste persoane au avut parte de chinuri ingrozitoare, umilinte, au fost supuse unor tratamente inumane pentru credinta lor in libertate, dreptul la propietate privata si nu in ultimul rand pentru credinta in Dumnezeu…Ei niciodata nu au tradat ceea ce au crezut-chiar daca intr-un final au fost asasinati, familiile lor urmarite si haituite de catre securitatea de atunci-si toate acestea pentru ca eu, alaturi de alte milioane de romani, sa ma pot bucura de niste drepturi firesti nu in Spania, Anglia, Franta sau Germania ci in tara mea, a noastra, Romania. Daca as fi ramas in strainatate, indiferent in ce tara, simt ca as fi tradat cumva memoria lor, ceea ce au facut dupa cum am spus mai inainte pentru mine si pentru toti romanii.Datoria mea, ca roman, este de a ramane aici, in Romania de a contribui alaturi de concetatenii mei la imbunatatirea conditiilor de trai si la respectarea drepturilor pentru care stramosii mei s-au jertfit.
Mai iubesc Romania, deoarece este atat de hulita si injurata, privita cu o compatimire ce jigneste, tarata prin noroi uneori chiar de romani, persone care au uitat ca ca intr-o vreme au mancat o paine romaneasca….Eu ii compatimesc pe acestia! Sunt niste persoane apatride, persoane care si-au pierdut identitatea, ceea ce dupa mine este la fel de grav si intrastator ca pierderea sufletului.
Cu alte cuvinte, iubesc Romania pentru ca aceasta este identitatea mea si ma regasesc in fiecare ulcica, covor, doina, cantec popular in tot ceea ce inseamna traditie, valoare si tinut romanesc.
In incheiere as dorii sa va povestesc ce mi s-a intamplat odata, in apropierea Craciunului, deoarece cred ca ilustreaza cel mai bine spusele de mai inainte…
Eram in holul facultatii unde s-a organizat o festivitate pentru a sarbatorii apropierea Craciunului…Printre alte evenimente, o formatie a interpretat cantece populare romanesti…Am inchis ochii si am fost purtat peste dealuri si vai si munti…..Il vedeam pe miticul Badea Gheorghe cosind, simteam mirosul proaspat al ierbii si al pamantului reavan, revedeam locul unde s-a nascut strabunicul meu, Intre Galde in judetul Alba, revedeam casele si portile din lemn, cimitirul vesel din Sapanta, celulele din fosta inchisoare comunista de la Sighet, cimitirul saracilor din apropiera Sighetului unde a fost ingropat si Cardinalul Hossu,biserica contruita de stra-stra-bunicul meu si mormantul lui revedeam fata zbarcita a unei babute ce m-a omenit fara sa ma cunoasca cand, mergand pe o ulita Maramures iarna, mi-am luxat glezna alunecand pe gheata in fata casei ei.Si atunci, dup ace melodia s-a stins, mi-am dat seama de un lucru: Eram din nou ACASA!
Multe persoane mi-au pus aceasta intrebare si cu toate ca nu toate au inteles raspunsul meu, la toti am spus acelasi lucru: M-am intors in tara deoarece o iubesc.Aceasta iubire este strans legata de o datorie fata de cei din familia mea si nu numai, care au suferit in inchisorile comuniste de la Sighet, Jilava, Aiud…Aceste persoane au avut parte de chinuri ingrozitoare, umilinte, au fost supuse unor tratamente inumane pentru credinta lor in libertate, dreptul la propietate privata si nu in ultimul rand pentru credinta in Dumnezeu…Ei niciodata nu au tradat ceea ce au crezut-chiar daca intr-un final au fost asasinati, familiile lor urmarite si haituite de catre securitatea de atunci-si toate acestea pentru ca eu, alaturi de alte milioane de romani, sa ma pot bucura de niste drepturi firesti nu in Spania, Anglia, Franta sau Germania ci in tara mea, a noastra, Romania. Daca as fi ramas in strainatate, indiferent in ce tara, simt ca as fi tradat cumva memoria lor, ceea ce au facut dupa cum am spus mai inainte pentru mine si pentru toti romanii.Datoria mea, ca roman, este de a ramane aici, in Romania de a contribui alaturi de concetatenii mei la imbunatatirea conditiilor de trai si la respectarea drepturilor pentru care stramosii mei s-au jertfit.
Mai iubesc Romania, deoarece este atat de hulita si injurata, privita cu o compatimire ce jigneste, tarata prin noroi uneori chiar de romani, persone care au uitat ca ca intr-o vreme au mancat o paine romaneasca….Eu ii compatimesc pe acestia! Sunt niste persoane apatride, persoane care si-au pierdut identitatea, ceea ce dupa mine este la fel de grav si intrastator ca pierderea sufletului.
Cu alte cuvinte, iubesc Romania pentru ca aceasta este identitatea mea si ma regasesc in fiecare ulcica, covor, doina, cantec popular in tot ceea ce inseamna traditie, valoare si tinut romanesc.
In incheiere as dorii sa va povestesc ce mi s-a intamplat odata, in apropierea Craciunului, deoarece cred ca ilustreaza cel mai bine spusele de mai inainte…
Eram in holul facultatii unde s-a organizat o festivitate pentru a sarbatorii apropierea Craciunului…Printre alte evenimente, o formatie a interpretat cantece populare romanesti…Am inchis ochii si am fost purtat peste dealuri si vai si munti…..Il vedeam pe miticul Badea Gheorghe cosind, simteam mirosul proaspat al ierbii si al pamantului reavan, revedeam locul unde s-a nascut strabunicul meu, Intre Galde in judetul Alba, revedeam casele si portile din lemn, cimitirul vesel din Sapanta, celulele din fosta inchisoare comunista de la Sighet, cimitirul saracilor din apropiera Sighetului unde a fost ingropat si Cardinalul Hossu,biserica contruita de stra-stra-bunicul meu si mormantul lui revedeam fata zbarcita a unei babute ce m-a omenit fara sa ma cunoasca cand, mergand pe o ulita Maramures iarna, mi-am luxat glezna alunecand pe gheata in fata casei ei.Si atunci, dup ace melodia s-a stins, mi-am dat seama de un lucru: Eram din nou ACASA!
Memorialul durerii
Am aflat azi ca de la magazinele diverta se poate cumpara un set de filme despre regimul comunist si inchisorile acestuia intitulat Memorialul durerii.Pretul am inteles ca e undeva pe la 200 de lei.Eu cred ca se merita cumparat si vizionat pentru simplul fapt de a sti cui datoram recunostinta pentru faptul ca ne putem bucura de niste libertati.
luni, 9 februarie 2009
Rambling
Stau ca de obicei in fata unei pagini goale si ma intreb daca am cu ce sa o umplu...Simt ca exista ceva in mine, ceva ce doreste sa iasa la iveala insa ca de obicei simt ca nu imi gasesc cuvintele...Cineva imi spunea ca in momentele acestea de criza cel mai bine este sa fi cu o pagina goala si sa incepi sa scrii...Nu prea are importanta ce atata timp cat prin scris reusesti sa filtrezi zgomotul gandurilor tale deoarece pana la urma chiar de va fi putin acel sambure sau graunte de adevar, traire, sentiment, stare va iesii la suprafata.
Ma gandeam ieri, probabil datorita evenimentelor din ultimele zile, la ideea de feminitate si ceea ce reprezinta ea sau mai degraba modurile in care se manifesta.Nu ma pot lauda cu o experienta vasta insa la fel ca orice muritor nici frumos dar nici urat, pe departe de a fi perfect iar prin imperfectiune uneori atragator am avut pana acum partea mea....Si mi-am dat seama ca cel putin in ceea ce ma priveste, intotdeauna am gasit atragator modul de a ascunde al unei femei inteligente...Uneori un simplu zambet in locul unei replici poate insemna cat o mie de cuvinte...
Sau rasul...acel raset cristalin plin de viata pe care in momentul in care il auzi stii fara nici un dubiu ca vine din sufletul unei femei ce simte din plin.
Pot sa ma consider norocos...Am avut parte de momente in care ma uitam la partenera mea de atunci si ramaneam uimit de frumusetea ei...Si aceasta frumusete nu rezida neaparat in tinuta ei vestimentara sau cum s-a machiat ci reflecta starea ei interioara...Pana la urma ceea ce cred ca vreau sa spun este ca feminitatea consta in puterea de a atrage si in acelasi timp de a respinge delicat, intr-un zambet misterios, in modul subtil de a conduce o conversatie, de a tachina si de ce nu intr-un final modul de a seduce si a se lasa sedusa...
Ma gandeam ieri, probabil datorita evenimentelor din ultimele zile, la ideea de feminitate si ceea ce reprezinta ea sau mai degraba modurile in care se manifesta.Nu ma pot lauda cu o experienta vasta insa la fel ca orice muritor nici frumos dar nici urat, pe departe de a fi perfect iar prin imperfectiune uneori atragator am avut pana acum partea mea....Si mi-am dat seama ca cel putin in ceea ce ma priveste, intotdeauna am gasit atragator modul de a ascunde al unei femei inteligente...Uneori un simplu zambet in locul unei replici poate insemna cat o mie de cuvinte...
Sau rasul...acel raset cristalin plin de viata pe care in momentul in care il auzi stii fara nici un dubiu ca vine din sufletul unei femei ce simte din plin.
Pot sa ma consider norocos...Am avut parte de momente in care ma uitam la partenera mea de atunci si ramaneam uimit de frumusetea ei...Si aceasta frumusete nu rezida neaparat in tinuta ei vestimentara sau cum s-a machiat ci reflecta starea ei interioara...Pana la urma ceea ce cred ca vreau sa spun este ca feminitatea consta in puterea de a atrage si in acelasi timp de a respinge delicat, intr-un zambet misterios, in modul subtil de a conduce o conversatie, de a tachina si de ce nu intr-un final modul de a seduce si a se lasa sedusa...
miercuri, 4 februarie 2009
marți, 3 februarie 2009
Arta miscarii
De cand eram copil mic si am vazut la televizor o demonstratie de Tai Chi am ramas fermecat de gratia miscarii si de usurinta cu care se misca cel ce demonstra cele 24 de forme....Simteam oarecum ca exista ceva in spatele lor, ceva ce o privire nu putea sa cuprinda ceva mai mult decat simpla miscare...De atunci am visat ca odata sa invat si eu sa ma misc asemeni acelui maestru....
Cu multi ani dupa aceea intr-o zi, plimbandu-ma cu un prieten prin oras privirea mi-a cazut asupra foi de hartie format A4 pe care era un anunt scris de mana: Curs de Tai Chi.Contact:07....
Am pus imediat mana pe telefon si am format numarul respectiv...Am aflat unde se tine cursul cat costa si durata lui...M-am inscris imediat...Dupa o perioada de o luna de exercitii mi-am dat seama ca pentru mine Tai Chi-ul nu reprezenta doar o forma de sport sau chiar un sistem filosofic, pentru mine Tai Chi-ul reprezenta o forma de a ma exprima fara granite prin miscare.Acesta este dupa parerea mea unul dintre marile avantaje pe care il are Tai Chi-ul....Am fost intrebat deseori ce este Tai Chi-ul.Eu zambeam si raspundeam in felul urmator:
-Nu pot sa iti spun ce este Tai Chi-ul deoarece este o experienta personala....De aceea pot doar sa iti spun ceea ce este Tai Chi-ul pentru mine:)
Iata si un videoclip de pe YouTube cu o demonstratie a celor 24 de forme:
http://www.youtube.com/watch?v=TBvF6r6DOvc
Cu multi ani dupa aceea intr-o zi, plimbandu-ma cu un prieten prin oras privirea mi-a cazut asupra foi de hartie format A4 pe care era un anunt scris de mana: Curs de Tai Chi.Contact:07....
Am pus imediat mana pe telefon si am format numarul respectiv...Am aflat unde se tine cursul cat costa si durata lui...M-am inscris imediat...Dupa o perioada de o luna de exercitii mi-am dat seama ca pentru mine Tai Chi-ul nu reprezenta doar o forma de sport sau chiar un sistem filosofic, pentru mine Tai Chi-ul reprezenta o forma de a ma exprima fara granite prin miscare.Acesta este dupa parerea mea unul dintre marile avantaje pe care il are Tai Chi-ul....Am fost intrebat deseori ce este Tai Chi-ul.Eu zambeam si raspundeam in felul urmator:
-Nu pot sa iti spun ce este Tai Chi-ul deoarece este o experienta personala....De aceea pot doar sa iti spun ceea ce este Tai Chi-ul pentru mine:)
Iata si un videoclip de pe YouTube cu o demonstratie a celor 24 de forme:
http://www.youtube.com/watch?v=TBvF6r6DOvc
luni, 2 februarie 2009
Ea
Eram in fata bisericii la fel ca si alta data...Era de altfel locul nostru de intalnire nu e asa? Daca stau bine sa ma gandesc cum de am ajuns sa alegem tocmai acel loc din atatea locuri posibile unde ne-am fi putut intalnii nu imi dau seama...Totul a descurs la fel de natural, de la sine inteles ca si multe altele ce caracterizau relatia noastra.M-am hotarat sa intru in biserica si sa zic o rugaciune in incercarea macare de a incheia un armistitiu cu Dumnezeu si cu ceea ce este dupa spusele unora sufletul meu....Stateam inca aplecat cu mainile impreunate in rugaciune desii nu ma mai rugam...Cumva simteam ca e inutil sau oarecum un sacrilegiu ca ma rog in timp ce eu de fapt o asteptam....La fel ca intotdeauna cand a ajuns langa mine nu a sscos nici un cuvant...Am simtit doar o prezenta familiara ce s-a asezat alaturi de mine....Am recunoscut-o imediat desii aveam ochii inchisi...Am zimbit si desii nu am deschis ochii stiam ca si ea zambise.....Mi-a indreptat spatele si am privit-o....
_Vrei sa....?
-Shhhhh!
Am stat in tacere si o priveam rugandu-se....Nu mai era nevoie sa ma rog....Rugaciunea mea nerostita se si indeplinise....
_Vrei sa....?
-Shhhhh!
Am stat in tacere si o priveam rugandu-se....Nu mai era nevoie sa ma rog....Rugaciunea mea nerostita se si indeplinise....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
