Dsicutii despre nimic sau zgomotul gandurilor mele 2

Nu am mai mai incerc sa acumulez nimic...Am sa las sa treaca totul peste mine, am sa savurez fiecare secunda, fie de agonie, fie  de extaz si am sa merg mai departe....
Am sa fac ceea ce fac calugarii budisti cu mandalele...Dupa ce au depus o munca extraordinara pentru a creea complexul model al acesteia , le sterg cu mana....Caci pana la urma totul este trecator...Iar probabil ca ceea ce este important este doar acea clipa sau acele clipe pe care le savurezi stocandu-;i astfel in memorie un crampei de experienta...

Am renuntat la scris...Cuvintele au renuntat la mine.....Dar am gasit altceva...am gasit arta fractala....Aceasta a inceput sa serveasca ca mijloc de exprimare...Nu pot spune ca sunt bun sau nu pentru ca nici nu conteaza pentru mine...Ceea ce conteaza este ca am gasit un mod de a exprima inexprimabilul , ceea ce nu pot reda in cuvinte pot reda prin structura si culoare...Mai mult decat atat a crea diferite lucrari folosind fractalii este un exercitiu spiritual...In acele momente de creatie tot ceea ce ma inconjoara dispare, lasand loc doar ideii, intentiei...Fiecare modificare reprezinta un nou potential, imi permite sa descopar o noua cale de transformare a lucrarii dar in acelasi timp si a mea...Intentificandu-te cu lucrarea este imposibil altfel...De asemenea de multe ori s-a intamplat ca o modificare sa duca la distrugerea pattern-ului a structurii anterior create insa nu este nimic pierdut caci ramane experienta...Este o exprimare a libertatii toatale, neexistand constrangeri inafara de cele pe care le impun eu...

Am gasit un nou mijloc de a fi!

Zgomotul gandurilor mele sau discutii despre nimic

Sincer, nici nu mai stiu de ce scriu....Poate ca sa nu imi amorteasca degetele....Sau poate pentru ca cred ca e important sa ramana o anumita stare, sentiment, gand, traire iar cand vreau sa o pot scoate din borcanul in care a fost depozitata si sa o simt, gandesc, traiesc din nou sau sa o analizez....Desi de cele mai multe ori, cu foarte putine exceptii rezultatul este acelasi: Mi se pare ceva strain oarecum, mi se face rusine ca am putut scrie asa ceva...
Si atunci de ce sa scriu? Pentru simplul motiv ca vreau sa tec mai departe....Sa consum ceea ce trebuie consumat si sa trec la altceva ...E un fel de exorciazare....
Insa cel mai rau nu este cand nu am despre ce scrie ci atunci cand simt ca am dar cumva cuvintele fug de mine.....Este asemeni unei senzatii pe care o ai intr-o incapare in care o gramade de oameni vorbesc in acelasi timp si nu se intelege nimic...
Am citi o postare pe un un blog...Era despre locuri de munca...Si m-am regasit....
Ezit sa scriu despre asta deoarece pur si simplu nu are importanta daca scriu sau nu.....O ultima resemnare....Rau am ajuns...Sistemul a invins ...Daca chiar am inceput sa cred ca ceea ce spun nu conteaza inseamna ca....Am fost in sfarsit invins...
Sa scriu despre ce? De ce?
Sa scriu ca ma simt naspa, sa incep sa ma lamentez intr-un mod jalnic?
Sa scriu pentru altii despre situatii in care ei se regasesc probabil? Nici vorba...Pentru ca nu citeste nici naiba ce scriu aici...Ceea ce intr-un fel sincer sa fiu imi convine....
Pur si simplu nu pot intelege multe lucruri...Nu inteleg mai ales De CE? Si sunt multi/multe DE CE-uri...
Era de altfel intrebarea mea care o inebunea cel mai tare pe fosta prietena deoarece nu ii pot spune iubita....Esti ca un copil imi spunea...Numai copiii intreaba DE CE este soarele pe cer?
Dumnezeule, Oana, ce bine ca intreaba! Ce bine ca sunt copil!
Nu inteleg de ce imi spune lumea ca sunt imatur...Pentru ca imi pun intrebari?  Pentru ca nu gandesc ca si ei?!
Cel mai mult ma amuza proful ce ma conduce la doctorat....Si in general oamenii de stiinta.....Cu cata seriozitate si importanta studiaza legi ale universului si spun: X este y pentru ca rezultatele arata ca....Ca dupa cateva luni sau cativa ani sa isi dea seama ca s-au inselat..Va credeti Dumnezei (CACI DOAR EL POATE LUA IN CONSIDERARE TOTI FACTORII VAZUTI SI NEVAZUTI CARE CONTRIBUIE LA MANIFESTAREA UNUI FENOMEN) dar ma acuzati pe mine de imaturitate!
Femeile spun ca vor un barbat sensibil, care sa stie comunica cu ele, care sa le fie alaturi sa le iubeasca etc dar in momentul in care il au isi dau seama ca nu e bun deoarece ghici ce? E imatur!
Imi e scarba sa mai scriu.....