De ce iubesc Romania

Eu am fost plecat in Germania pentru o bucata de vreme insa de mai bine de trei ani sunt in tara.De ce m-am intors?
Multe persoane mi-au pus aceasta intrebare si cu toate ca nu toate au inteles raspunsul meu, la toti am spus acelasi lucru: M-am intors in tara deoarece o iubesc.Aceasta iubire este strans legata de o datorie fata de cei din familia mea si nu numai, care au suferit in inchisorile comuniste de la Sighet, Jilava, Aiud…Aceste persoane au avut parte de chinuri ingrozitoare, umilinte, au fost supuse unor tratamente inumane pentru credinta lor in libertate, dreptul la propietate privata si nu in ultimul rand pentru credinta in Dumnezeu…Ei niciodata nu au tradat ceea ce au crezut-chiar daca intr-un final au fost asasinati, familiile lor urmarite si haituite de catre securitatea de atunci-si toate acestea pentru ca eu, alaturi de alte milioane de romani, sa ma pot bucura de niste drepturi firesti nu in Spania, Anglia, Franta sau Germania ci in tara mea, a noastra, Romania. Daca as fi ramas in strainatate, indiferent in ce tara, simt ca as fi tradat cumva memoria lor, ceea ce au facut dupa cum am spus mai inainte pentru mine si pentru toti romanii.Datoria mea, ca roman, este de a ramane aici, in Romania de a contribui alaturi de concetatenii mei la imbunatatirea conditiilor de trai si la respectarea drepturilor pentru care stramosii mei s-au jertfit.
Mai iubesc Romania, deoarece este atat de hulita si injurata, privita cu o compatimire ce jigneste, tarata prin noroi uneori chiar de romani, persone care au uitat ca ca intr-o vreme au mancat o paine romaneasca….Eu ii compatimesc pe acestia! Sunt niste persoane apatride, persoane care si-au pierdut identitatea, ceea ce dupa mine este la fel de grav si intrastator ca pierderea sufletului.
Cu alte cuvinte, iubesc Romania pentru ca aceasta este identitatea mea si ma regasesc in fiecare ulcica, covor, doina, cantec popular in tot ceea ce inseamna traditie, valoare si tinut romanesc.
In incheiere as dorii sa va povestesc ce mi s-a intamplat odata, in apropierea Craciunului, deoarece cred ca ilustreaza cel mai bine spusele de mai inainte…
Eram in holul facultatii unde s-a organizat o festivitate pentru a sarbatorii apropierea Craciunului…Printre alte evenimente, o formatie a interpretat cantece populare romanesti…Am inchis ochii si am fost purtat peste dealuri si vai si munti…..Il vedeam pe miticul Badea Gheorghe cosind, simteam mirosul proaspat al ierbii si al pamantului reavan, revedeam locul unde s-a nascut strabunicul meu, Intre Galde in judetul Alba, revedeam casele si portile din lemn, cimitirul vesel din Sapanta, celulele din fosta inchisoare comunista de la Sighet, cimitirul saracilor din apropiera Sighetului unde a fost ingropat si Cardinalul Hossu,biserica contruita de stra-stra-bunicul meu si mormantul lui revedeam fata zbarcita a unei babute ce m-a omenit fara sa ma cunoasca cand, mergand pe o ulita Maramures iarna, mi-am luxat glezna alunecand pe gheata in fata casei ei.Si atunci, dup ace melodia s-a stins, mi-am dat seama de un lucru: Eram din nou ACASA!